Faleza Dunării din Galați este o promenadă pitorească situată pe malul drept al fluviului Dunărea, oferind o priveliște impresionantă asupra apelor curgătoare ale fluviului. Aceasta este un loc de întâlnire popular pentru localnici și turiști, oferind un spațiu relaxant pentru plimbări, activități sportive și socializare.
Faleza se întinde pe o distanță semnificativă, oferind spațiu pentru promenadă, alei pietonale, piste pentru biciclete și zone verzi. Zonele de relaxare, băncile și foișoarele adăpostite permit oamenilor să se bucure de vedere și să se odihnească în același timp.
Numeroase evenimente culturale, concerte și festivaluri au loc pe faleza Dunării din Galați, transformând-o într-un loc vibrant pentru comunitate. Localnicii și vizitatorii se adună aici pentru a se bucura de muzică, artă și gastronomie.
Faleza este punctul de plecare pentru croazierele pe Dunăre și oferă o panoramă impresionantă asupra traficului naval. Aici poți vedea nave comerciale, ambarcațiuni de agrement și chiar nave fluviale tradiționale.
Una dintre atracțiile deosebite de pe faleză este statuia Domniței Ruxandra, o figură istorică importantă pentru orașul Galați. Statuia înfățișează o femeie nobilă și puternică, amintind de istoria bogată a zonei.
Apusurile de soare de pe faleza Dunării sunt de neuitat, oferind un spectacol natural uluitor de culori și reflexii în apele fluviului. Mulți oameni se adună aici în fiecare seară pentru a admira acest peisaj fermecător.
Zonele de agrement pentru copii, precum și terenurile de sport și zonele de picnic fac din faleză o destinație potrivită pentru toate vârstele și preferințele.
Faleza Dunării
Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos este un muzeu din municipiul Galați găzduit în Palatul Episcopal al Dunării de Jos, deschis publicului în această nouă locație în anul 2014, în urma recâștigării dreptului de proprietate asupra clădirii.
Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având codul GL-II-m-B-03036. Anterior, ea a adăpostit Muzeul de Artă Vizuală. Arhitectural, s-a încercat revenirea la aspectul inițial. S-au scos de sub tencuială și var picturi bisericești și motive creștine acoperite de lucrările anterioare, gratiile geamurilor de la parter au fost reconstituite după feroneria unei balustrade originale, păstrată pe scară placată cu marmură de Carrara, care asigură accesul în capela muzeului, iar la intrare s-a refăcut stema care apare în fotografii vechi.
Strada Domnească nr. 141
Muzeul Istoriei,
Culturii și Spiritualității
Creștine
de la Dunărea de Jos
PUTEŢI VIZITA EXPOZIŢIILE:
„Repere arheologice la Dunărea de Jos” - Expoziţia oferă publicului vizitator o selecţie substanţială de bunuri culturale reprezentative pentru patrimoniul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” descoperite în ultimii 50 de ani (pe teritoriul judeţului Galaţi şi nu numai) şi imagini (inclusiv de arhivă) din siturile importante ale judeţului nostru.
„Civilizaţia tradiţională din sudul Moldovei” - Expoziţia propune redarea unei imagini cât mai autentice a culturii şi tradiţiei populare româneşti, valorificând ştiinţific şi expoziţional bunurile culturale cu caracter etnografic, deţinute de muzeul nostru. Prin recompunerea unor modele culturale, specifice satului de odinioară, se doreşte sensibilizarea publicului vizitator, în vederea păstrării şi conservării, în forme cât mai nealterate, a moştenirii materiale şi spirituale tradiţionale.
„Situri şi contexte arheologice din judeţul Galaţi. Campaniile 2006-2023”;
Strada Maior Iancu Fotea nr.2 bis
Muzeul de istorie - Lapidarium
Asociația "Casa Cuza Vodă", constituită în anul 1937 din inițiativa unor gălățeni, a cumpărat cu fondurile strânse prin subscripție publică, donații și contribuția autorităților locale și centrale, fosta casa părintească a lui Alexandru Ioan Cuza. La 24 ianuarie 1939, aici a fost inaugurat Muzeul "Casa Cuza Vodă", dedicat prezentării personalității reprezentată de domnitorul Unirii. Totodată, exponatele arătau și dezvoltarea orașului Galați în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea, ca centru comercial, economic și cultural al României moderne.
În curtea muzeului se află un alt monument istoric, bustul lui Alexandru Ioan Cuza realizat la 1886, înscris în lista monumentelor istorice la cod LMI GL-III-m-B-03127. De asemenea, și în rotonda din fața Grădina Publice se găsește un monument al domnitorului Alexandru Ioan Cuza (cod LMI GL-III-m-B-03129).
Strada Alexandru Ioan Cuza nr. 80
Muzeul de istorie - Casa Cuza
Biserica "Vovidenia" din Galați a fost ctitorită în anul 1790 de banul Ion Cârjă și sfințită tot atunci de protopopul Gheorghe Avram, paroh al bisericii.
Strada Logofăt Tăutu nr. 24
Biserica Vovidenia
Biserica armeană „Sf. Maria”, 1857
Str. Traian nr. 13
Biserica armeană
Întreprinzătorii şi negustorii armeni s-au stabilit în zona de nord a Moldovei încă din perioada lui Alexandru cel Bun (consemnați în 1418). Galațiul, ca port la Dunăre și oraș comercial cu un relevant potențial economic, a atras, gradual, un procent semnificativ din cadrul acestora.
Membrii comunității au construit înainte de anul 1669 o biserică pe strada Frumoasă, cu hramul „Sfânta Născătoare de Dumnezeu” („Surp Astfazaziu”). În decursul timpului, biserica a suferit mai multe avarii fiind în anul 1821 complet distrusă de armata otomană, existând suspiciunea că ar fi ascuns revoluționari greci. Cinci ani mai târziu, membrii comunităţii au hotărât construirea unei biserici din lemn pe Ulița Armenească, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
În anul 1857, comunitatea a demarat construirea unei noi biserici din cărămidă, în scopul căreia a fost selectat un comitet pentru strângerea fondurilor necesare și supravegherea lucrărilor. Autorizația de construcție a fost emisă prin Decretul Domnesc nr. 3.620 din 15 mai 1858, în luna iulie a aceluiași an fiind pusă piatra fundamentală a actualei biserici de către Episcopul Sarchis din Adrianopol.
Biserica, construită în stil bizantin din piatră și ciment, prezintă două turnuri, unul mai lat și mai jos, altul mai înalt și mai îngust. Dimensiunile sunt de: 20 m lungime, 12 m lățime și 18 m înălțime; zidurile au o grosime de circa 1,25 m. În 1867, planul inițial al construcției a fost modificat, propunându-se dărâmarea turnului vechi până la boltă şi înălţarea cu șapte picioare, supraînălțarea cupolei cu două picioare şi mărirea celor opt ferestre. Intrarea principală este flancată de două semicoloane aparente, reliefate la suprafață, prevăzute cu capiteluri dorice, și poziționată sub un fronton simplu, triunghiular, replicat la o scară mai mare în planul secund, în următorul segment al construcției. Clopotnița, situată în planul frontal, și turla, poziționată în continuare, sunt dezvoltate pe o secțiune octogonală, clopotnița fiind dotată cu un acoperiș din tablă în formă de bulb. Proiectul a fost întocmit de arhitectul Herman Masche, cu excepția catapetesmei și a altarului. În septembrie 1868, lucrările au fost finalizate, biserica fiind târnosită de către Episcopul Grigorie din Cospolis, iar lucrările de interior şi mobilarea au avut loc în anii următori.
La începutul anului 1890 existau 60–65 de familii armene, în 1905 numărul acestora scăzând la 50. În 1896, numărul lor a crescut, ca urmare a sosirii armenilor refugiați în condițiile politicilor persecutorii din Imperiul Otoman. De asemenea, era înregistrată permanent o populaţie flotantă, estimată la circa 100–120 persoane.
Întreţinerea bisericii şi a clerului era în sarcina epitropiei alese de către membrii comunităţii.
Templul este o clădire largă și înaltă, situată într-o curte, retrasă mult de la alinierea strazii, aduce cu o clădire publică administrativă, asemănătoare cu numeroase clădiri construite în România în perioada interbelică cu trei niveluri de înălțimi putin diferențiate. El cuprinde o navă centrală, largă, supraînălțată boltit, și două nave laterale, dublu etajate, cu galerii sprijinite pe stâlpi și plafoane. În centru se afla bima, iar chivotul frontal, la peretele de est. Interiorul este decorat pe toate suprafețele, inclusiv pe plafoane, și foarte abundent pe peretele aferent chivotului, cu decorații în stil baroc, teatral, în culori deschise, picturi murale de așezari biblice etc. Mobilierul, dispus liniar, a fost executat cu migală, din lemn masiv, și dispus liniar. Balustradele sunt din lemn profilat, cele de la bima sunt decorate cu reținere, cu steaua lui David, iar cele care limitează accesul la chivot, sunt simple
Strada Dornei, nr. 7-11
Templul meseriașilor (sinagoga)
This website was made with WebWave website builder.